Marți, 10 decembrie 2024, comunitatea academică a Facultății de Litere a pierdut mult prea devreme o studentă remarcabilă, Irina Șcarlii. Eram la ore online cu colegii Irinei de la Masteratul de Traducere și Terminologie când zvonul că aceasta a plecat dintre noi a început să circule printre ei... Deși speram să nu fie adevărat, am bănuit cu toții că se întâmplase totuși ceva, pentru că Irina nu lipsea de la ore, cel puțin nu fără să anunțe sau fără vreo justificare. Era unul dintre acei studenți, tot mai rari astăzi, care își lua rolul foarte în serios. Cu o săptămână înainte, îmi scrisese, de altfel, că nu poate ajunge la curs pentru că se îmbolnăvise, rugându-mă politicoasă și conștiincioasă cum era, să țin cursul online sau hibrid, pentru a putea participa și ea.
La scurt timp, aveam să aflăm, spre marea noastră amărăciune, că temerile noastre se adeveriseră, iar Irina nu mai era... Dincolo de șoc și tristețe, gândurile noastre s-au îndreptat imediat către familia și dragii Irinei și posibilitățile de a ajuta, cât de puțin. Atunci s-a născut și ideea de a crea acest spațiu, în care cei care au cunoscut-o aici, la Facultatea de Litere și la Iași, pe fata strălucitoare și cuminte care a fost Irina, să lase în amintirea ei câteva gânduri. Am făcut un formular în care le-am adresat colegilor, prietenilor și profesorilor Irinei invitația de a ne spune câteva cuvinte despre ea. Așezând în aceste pagini mărturiile și gândurile primite în acest formular - în care nimeni nu s-a putut „inspira” din ce au scris alții, nu am putut să nu observ că imaginea Irinei din inimile tuturor, profesori și colegi laolaltă, a fost una luminoasă, schițată în culori precum căldura, bunătatea, empatia, seriozitatea, curajul...
Dincolo de această inițiativă, în semn de apreciere și respect, joi, 12 decembrie 2024, steagul Universității a fost coborât în bernă în memoria Irinei, la propunerea Doamnei Decan, conf.univ.dr. Claudia Tărnăuceanu.
În numele comunității academice a Facultății de Litere de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, transmitem și pe această cale sincere condoleanțe familiei și apropiaților Irinei! Multă putere pentru a trece peste această pierdere de nedescris!
Lect.univ.dr. Sorina Ciobanu
Studenta și masteranda noastră Irina Șcarlii s-a născut pe 16 martie 2001 într-o familie de profesori din Botoșani. O elevă eminentă, a absolvit Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Botoșani, specializarea Filologie bilingv engleză, obținând media 9,60 la examenul de Bacalaureat. Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, la secția de Limbă și literatură franceză - Limbă și literatură spaniolă, unde a obținut rezultate remarcabile, finalizându-și studiile cu media generală 9,97 (!) și media 10 la examenul de licență. În 2023, s-a înscris la Masteratul de Traducere și terminologie, unde a continuat să se remarce prin seriozitatea, talentul și istețimea ei.
Am cunoscut-o pe Irina atunci când am lucrat cu grupa de studenţi ai masteratului de Traductologie şi Terminologie din care Irina a făcut parte, până atât de curând… Am remarcat în primul rând sensibilitatea Irinei, calitate esenţială pentru orice fiinţă umană, pe care ea o întruchipa. Această calitate era secondată de inteligenţă, seriozitate, conştiinciozitate. Pentru mine, chipul ei expresiv şi numeroasele contribuţii la desfăşurarea cursului de traduceri literare pe care l-am avut împreună vor rămâne o amintire vie, pe care o voi purta cu mine până la sfârşt. Requiescat in pace, Irina!
Irina este (nu îndrăznesc să spun „a fost'”) o lumină pe acest pământ. În ciuda atâtor obstacole, în ciuda atâtor dureri, Irina găsea mereu o fărâmă de speranță pe care o transforma în fericire. A luptat pentru țelurile ei în fiecare zi. A muncit pentru a se perfecționa. Pentru a lăsa ceva în urmă. Ceva frumos... Însă acum a lăsat doar o durere nemărginită. A lăsat un gol imens în sufletele tuturor celor care au cunoscut-o.
O să-mi lipsească vocea ei, modul ei de a explica lucruri, dar, mai ales, o să-mi lipsească chipul ei blând și luminos care inspira întotdeauna optimism și voie bună. O să-mi lipsească îmbrățișările ei care erau mereu ca o mângâiere maternă...
Cuvintele sunt de prisos în aceste momente. Irina e acum o lumină în grădina lui Dumnezeu și ne veghează. Nu mai e pe aici să-mi spună Amna sau să-mi scrie despre ce a mai făcut în timpul liber. Nu mai e aici, cu noi, dar rămâne în inimile noastre. 💔